Misterele vietii [Karina Blog]

A trecut o luna deja. Ce ciudat ma simt. Parca n-as fi eu aceea care a scris ultimul post. S-au intamplat multe sau mai bine spus am aflat multe lucruri hidoase in aceasta luna. A fost o prostie tot ce am gandit, toata romanta, dragostea, tot. Sunt foarte dezamagita de relatia mea si daca tot mi se spune ca lupt de una singura, cred ca mai bine ar fi sa nu mai lupt ci sa-mi vad de viata si de copiii mei.

Presupun ca prostia se plateste la un moment dat pentru ca daca nu cunosti o lege asta nu te absolva de vina, nu? O sa-i las pe cei care au de platit sa plateasca iar eu voi fi un simplu observator asa cum mi s-a cerut.

Acum inteleg golul si distanta dintre noi. Erau prea multe minciuni la mijloc ca sa ne mai putem impartasi impresiile si gandurile. Oare e bine ca un om, cand intra in rahat, sa stea si sa astepte sa cada totul pe langa el fara sa faca nimic? Mie imi suna a ” cainii latra, ursul merge”. Detest lucrul acesta.

Am vazut azi un film, adica sfarsitul unui film, care mi s-a parut cu un mesaj extraordinar. Era vorba despre un tip care era foarte fericit cu familia lui dar la un moment dat a avut un mare succes , a castigat faima si de acolo s-a pierdut. Se desparte de familia lui si nu mai vede decat bani si faima. Apare un tip care-i spune ca va muri in curand si asa incepe el sa-si aduca aminte de valorile din viata lui adica familia lui. Bineinteles, filmul se termina cu bine, el ramanand cu familia lui, dandu-si seama ca sotia si fiica lui erau cele mai importante din viata lui. Oare trebuie sa ti se spuna ca vei muri ca sa realizezi adevarata valoare din viata ta?

Bineinteles ca unui lucru care il ai la indemana tot timpul nu-i dai atata importanta ca unui lucru pe care l-ai vrea. Si mesajul acestui film a fost acesta si chiar viata mea este asa.

Speram sa gasesc niste raspunsuri, speram sa aflu niste adevaruri, speram sa ma regasesc, mi-as fi dorit sa fie ca acum 20 de ani dar nu a fost. Ne-am distrat bine, am stat pe plaja, la piscina, am mancat mult si bun, am stat la restaurant pana noaptea ascultand muzica, toate foarte bune si foarte frumoase numai ca sufletul meu nu a fost hranit asa cum m-as fi asteptat.

Din pacate am simtit o mare prapastie intre noi. Simteam ca am sa spun multe lucruri dar nu am reusit sa scot decat “nici nu-mi vine sa cred ca au trecut 20 de ani”. Amandoi aveam gandurile noastre pe care  le intorceam pe toate partile dar nu le scoteam la suprafata. De ce oare? Sa spui ce gandesti si ce simti pentru celalalt cred ca este cel mai frumos lucru, dar noi aveam ceva care ne oprea. Cel putin eu asa am simtit. Viata de zi cu zi care te macina, stresul, monotonia, problemele cotidiene nu-ti mai dau voie sa te gandesti si la viata in doi.

Oricum macar am aflat ca e o mare greseala sa nu-ti petreci mai mult timp in doi. Trebuie sa dai voie intimitatii sa-si ocupe locul ei. Bineinteles ca asta se stie de cand lumea dar eu am crezut ca relatia noastra este atat de puternica incat nimic nu o va putea strica vreodata. Din pacate acum sunt sigura ca scartaie si ca nu prea mai avem multe lucruri in comun decat cei 3 copii ai nostrii si toate problemele de zi cu zi care sunt prezente probabil in viata fiecaruia.

Cum se recladeste o relatie?

Cum poti da timpul inapoi in asa fel incat sa pui relatia pe primul loc si restul pe al doilea?

Nici nu stiu daca a reusit cineva vreodata acest lucru dar cu ajutorul copiilor, cu ajutorul vostru si cu experienta mea de 20 de ani sunt dispusa sa incerc sa recastig ce am pierdut.

Oricum ma incanta faptul ca iesirea noastra de 3 zile in doi este un inceput. Se spune ca la 40 de ani incepe a doua tinerete! Asa o fi? Cei drept copiii au crescut si nu mai au atata nevoie de noi (in afara de cea mica) deci la orizont se intrevede o speranta de zile frumoase petrecute in doi.

Dupa 20 de ani de casnicie trebuie sa fie, cum? Stiu si nu stiu, asa ca va voi lasa in suspans pana ma intorc din mica mea sarbatorire. Va fi deci o pauza de cateva zile dupa care sper sa va dau un raspuns, sau macar niste impresii cum este dupa cei 20 de ani, pentru ca acum sunt inca inainte de a-i implini. Maine va fi marea zi si imi doresc din tot sufletul sa fie o zi frumoasa si implinita alaturi de omul pe care-l iubesc.

Am mari emotii pentru ca nu am fost niciodata plecati numai noi doi intr-o vacanta. E premiera mondiala si ar fi frumos sa fie un nou inceput.

Urati-mi succes si tineti-mi pumnii sa avem timp frumos si mai ales buna dispozitie.

Ce legatura are puscaria cu sanatatea si cu mine? O, una foarte stransa! Am fost ieri in vizita la o astfel de institutie, am stat acolo o zi intreaga pentru ca am o prietena care este asistenta si care mi-a facilitat intrarea, o vizita la medic si tototdata mi-a aratat viata puscariasilor din spatele cortinei, dar numai a celor bolnavi. Nu va voi spune ce probleme de sanatate am eu dar vreau sa va impartasesc din impresiile mele despre oamenii de acolo.

Da, sunt oameni cu multe frustrari si multe probleme care incearca sa treaca peste o periada grea din viata lor. Unii sunt foarte bolnavi, cu boli cronice grele dar altii efectiv incearca sa se sinucida ca sa scape de acolo. Le vin tot felul de idei, ce sa inghita, cu ce sa se intepe, ce sa-si mai taie ca doar, doar sa iasa putin din celula lor si sa traga putin aer liber la policlinica spitalului sau chiar o plimbare cu ambulanta la alte spitale pentru fel de fel de analize sau interventii in urma imaginatiei bogate pe care o au. Asistentele si doctorii de acolo au o viata grea in sensul ca sunt pusi la incercare zilnic de acesti puscariasi. Pot sa va spun ca sunt foarte curajosi pentru ca ieri a fost adus unul dintre ei care era foarte periculos si agresiv si prietena mea a fost nevoita sa intre la el in salon, bine cu paznicul la usa, si sa-i administreze tratamentul. Au inceput deodata niste urlete si tipete de am incremenit. Tipul era refractar la tratament si au trebuit sa-i puna o sonda sa-i administreza totul intravenos. Lucrul cel mai greu de facut l-a avut prietena mea care a trebuit sa intre, sa vorbesca cu el, sa ajunga la sufletul lui si sa-l convinga cu vorba dulce s-o lase sa-i faca un tranchilizant. Spre surprindera mea urletele au incetat si prietena mea a iesit victorioasa din salon, cu zambetul pe fata si cu un puscarias prieten. Pe langa faptul ca trebuie sa-si dea seama ce lucruri rele au reusit sa-si faca acesti oameni, asistentii de acolo trebuie sa fie si foarte buni psihologi ca sa-i faca sa inteleaga ca viata nu-i asa de urata si ca la un moment dat vor scapa de acolo si vor fi liberi.

Pe langa acest aspect mai sunt si bebelusii care sunt foarte dulci ca orice bebelus. Cand ajungi in salonul lor nu sti daca trebuie sa le plangi de mila pentru ca s-au nascut in inchisoare sau sa te bucuri pentru ei ca traiesc.

Oricum ieri am trait o zi de cosmar si totodata de vis si am avut parte de o alta fata a misterelor vietii.

Ar fi multe de spus despre mine si totodata nimic. Sunt o femeie ca oricare alta care simte ca are multe ganduri si nu stie ce sa faca cu ele asa ca am hotarat sa le impartasesc cu cine are placerea sa asculte sau mai bine spus sa citeasca. Am trait o viata de poveste, inchisa intr-un glob de sticla, crezand ca viata este asa cum o vedeam eu sau cum mi-o imaginam eu, neluand in considerare ca exista mai multe perspective ale lucrurilor si faptelor.

Am trait prin familia mea si pentru ea, neluind in calcul ca trebuie sa-mi traiesc si propria viata. Acum, dupa 20 de ani, m-am trezit singura si nestiind ce sa fac cu mine.

Asa mi-a venit ideea unui blog in care sa scriu tot ce-mi trece prin cap, realitate si imaginatie. Pe parcurs sper sa ma perfectionez si sa-mi fac si eu putina lumina in cap.

E acelasi inceput, da! Incerc sa-mi fac un plan cum voi scrie. Oricum pe pagina Despre mine voi scrie mai rar dar acolo veti reusi probabil sa ma cunoasteti cat de cat. Ma gandesc acum ca ar trebui sa se vada evolutia mea personala si limpezirea gandurilor mele in aceasta pagina. Oricum post-urile as vrea sa fie zilnice si in ele sa gasiti atat fictiune cat si realitate. E dureros si frustrant cand simti ca ai multe de scris dar nu sti cu ce sa incepi si nu te poti agata de un singur subiect. Sper sa termin cu palavrageala asta generala cat mai repede. Ma voi opri aici spunandu-va bine ati venit pe blogul meu si rugandu-va totodata sa ma ajutati sa-l continui!