Revelatia
September 5th, 2008
Speram sa gasesc niste raspunsuri, speram sa aflu niste adevaruri, speram sa ma regasesc, mi-as fi dorit sa fie ca acum 20 de ani dar nu a fost. Ne-am distrat bine, am stat pe plaja, la piscina, am mancat mult si bun, am stat la restaurant pana noaptea ascultand muzica, toate foarte bune si foarte frumoase numai ca sufletul meu nu a fost hranit asa cum m-as fi asteptat.
Din pacate am simtit o mare prapastie intre noi. Simteam ca am sa spun multe lucruri dar nu am reusit sa scot decat “nici nu-mi vine sa cred ca au trecut 20 de ani”. Amandoi aveam gandurile noastre pe care le intorceam pe toate partile dar nu le scoteam la suprafata. De ce oare? Sa spui ce gandesti si ce simti pentru celalalt cred ca este cel mai frumos lucru, dar noi aveam ceva care ne oprea. Cel putin eu asa am simtit. Viata de zi cu zi care te macina, stresul, monotonia, problemele cotidiene nu-ti mai dau voie sa te gandesti si la viata in doi.
Oricum macar am aflat ca e o mare greseala sa nu-ti petreci mai mult timp in doi. Trebuie sa dai voie intimitatii sa-si ocupe locul ei. Bineinteles ca asta se stie de cand lumea dar eu am crezut ca relatia noastra este atat de puternica incat nimic nu o va putea strica vreodata. Din pacate acum sunt sigura ca scartaie si ca nu prea mai avem multe lucruri in comun decat cei 3 copii ai nostrii si toate problemele de zi cu zi care sunt prezente probabil in viata fiecaruia.
Cum se recladeste o relatie?
Cum poti da timpul inapoi in asa fel incat sa pui relatia pe primul loc si restul pe al doilea?
Nici nu stiu daca a reusit cineva vreodata acest lucru dar cu ajutorul copiilor, cu ajutorul vostru si cu experienta mea de 20 de ani sunt dispusa sa incerc sa recastig ce am pierdut.
Oricum ma incanta faptul ca iesirea noastra de 3 zile in doi este un inceput. Se spune ca la 40 de ani incepe a doua tinerete! Asa o fi? Cei drept copiii au crescut si nu mai au atata nevoie de noi (in afara de cea mica) deci la orizont se intrevede o speranta de zile frumoase petrecute in doi.